…Fiecare picatura de ploaie imbratiseaza la caderea din cer, cate un fir de praf, care ii este obstacol in cale. Ca o conditionare pentru ploaie, caci fara aceste piedici, apa nu se poate acumula, iar stropii nu se mai incadreaza-n circuitul naturii.

Asemeni apei as vrea sa pot imbratisa si eu fiecare particula de plumb din suflet, plouand afara durerea in flori liliachii. Buchete imense de iubire as urca in vazduh si le-as presara peste lume.

As aduna rugaciuni arzatoare pentru toate frumusetile sonore, vii, de culori pictate si de dans, care-au inghetat nefiresc, sub noua mantie a umanitatii…

Privesc pe fereastra si fulgi minusculi, lucitori invaluie zarea intunecata. Un falfait de aripa alba imi ridica colturile buzelor spre un zambet de speranta… Maine va fi bine…

~We Stand ~

Si pe langa titlu, as mai modifica ceva la variatia chopiniana, fundalul, in albastru-neon spre final. 🙂

Publicitate