De Anul Nou

🙂 WordPress-ul are grija sa-mi arate ca am publicat – de cand am inceput blogul si pana azi – 365 de postari. Adica, un scris navalnic si intens, cat pentru un an intreg, pe parcursul a noua ani… Am avut ceva terapii de desfasurat prin scris, se pare! 🙂 …Mai tinusem inainte unul, pe Blogspot, dar scurt, numai pentru vreo zece luni, dupa care l-am sters, in virtutea inutilitatii sale. Ma gandeam ca daca nu exersez vreo tehnica literara, daca nu scriu promotional cu rezultate financiare, daca nu incit la conversatii, de ce as scrie-n el doar asa, ca sa ma aflu-n treaba? Si l-am sters, simplu si fara regrete…

Ma bucur insa, ca acesta a rezistat intemperiilor mele scriitoricesti si pot acum, sa urez de Anul Nou…

De-am putea sterge cu un click si timpul din viata noastra, cu experientele care nu ne convin, n-ar fi grozav?! Poate ca ar fi mai simplu si usor, dar nu neaparat mai bine, fiindca se spune ca nu ne-am mai invata lectiile de la viata. Si cum altfel sa crestem spiritual?…

Prin urmare, ma bucur ca blogul a rezistat in timp, si pot astfel sa urez de Anul Nou, celor care trec pe-aici – oamenilor de suflet carora le sunt extrem de recunoscatoare ca citesc gandurile mele – sa se bucure de toate bune, multe si frumoase, pe care Anul trebuie ca le aduce…

Mi-as dori ca 2021 sa ne aduca tuturor Iubire… – Si intelegere, aud cum sopteste vocea mea de peste umar. Sigur ca, acolo unde este iubire, exista in primul rand intelegere. De fapt, cred ca sunt doua lucruri care se contin unul pe altul. Nu-l poti iubi cu adevarat pe celalalt, daca nu-l intelegi, si nici nu-l poti intelege realmente, daca nu ai descoperit in tine iubirea, acea caldura emotionala, acea bucurie si recunostinta pentru tot ce este viu in tine si in jurul tau. Iubirea pentru viata si intreaga natura inconjuratoare care sta la baza gandurilor noastre atunci cand suntem sanatos conectati la esenta noastra divina. Acea cantitate de energie pozitiva care ne salta pe straturi superioare de Univers, care exista mereu in noi, si trebuie doar s-o gasim si sa ramanem pe frecventa ei. Astfel incat, orice gand negativ – de frustrare, invidie, de stres sau neputinta si tristete, opusurile ei firesti, de energie – sa nu ajunga sa ne domine mintea si corpul…

😀 Da, unii oameni se schimba mai lent, spre deloc, cum sunt eu cu vorbaria mea filozofica. M-ar bate gandul, anul asta care vine, sa fac un curs de scriere, curs pe care tocmai l-am vazut promovat la BookMedia. Mi-as dori sa pot scrie si eu candva o carte, Dragostea in vremea pandemiei si sa ma joc putin cu sensurile, planurile si gandurile mele… Pana una alta, s-o traiesc…

Si sa traim cu totii un An Nou, plin de bucurii, sanatate si belsug, un an mai bun in toate!

La multi ani! 2021 Bine-ai venit! 🙂

Publicitate

Fila de Craciun

…Afara, cerul curge stropi marunti, ce sfichiuiesc obrajii. Pasarelele, care dis de dimineata isi lansau trilurile printre crengutele despuiate, au amutit si ele, planse. Nimeni pe drum, nici Mosu’ pe acoperis, nici colindatorii modernizati cu aparatura de nunta. E fiecare-n casa lui, in fata bradului, sau a televizorului, in spatele geamului, sau al mastii… Stai! A inceput sa ninga pudrat, mai apoi cu fulgi mari, albi si pufosi. Natura mea draga, e ca altadata!…

...In casa, nucile cu cozonaci s-au alineat cumva regulilor de trai din aceste vremuri si n-au mai avut gustul lor specific – laptele fara lactoza, cu un plus de coaja de portocala, fac intr-adevar diferenta, pentru niste papile gustative ancorate in pretentii culinare, de artist… 😀 Ce Automatism!… In schimb, doua turtite dulci si vesele au razbit timpul, de duminica incoace, rezistand coltilor hulpavi, si se expun acum, faloase, pe o crenguta de brad…

...Imi amintesc de vremurile in care citeam, chiar si de Craciun, contempland bradul frumos impodobit si parfumat… Mi-e ciuda pe ochii mei tot mai galesi, care fara lentile fermecate si veioza mirifica nu mai vor sa-si faca datoria… Degeaba mi-l prezinta Mircea Cartarescu pe Milan Kundera, intr-un clip promotional al cartilor de daruit… Am completat deja doua cadouri cu volume de alta factura: Fericirea incepe azi de J.McGuire – de ce n-ar incepe, si de ce nu in fiecare zi de azi!? – precum si Inteligenta Materiei de D.C.Dulcan – ca sa mai ia si Sadhguru o pauza binemeritata de sarbatori, din pozitia lui de semi Lotus, cu vant firav in albeata barbii… 🙂

...Ma gandesc la bunatatea omului, atunci cand se conecteaza la sufletul sau… nu la internet… Cand si-l descopera plin de iubire si esenta divina, astfel incat o emana prin toti porii, toate gesturile sale. Iubirea atrage si apropie oamenii, prin daruire, caldura emotiilor, a starilor de bine, cu mai multa incredere in ei, intre ei si in viata. Distanta ii ingheata intr-un individualism ciudat, paranoic, promotor al dorului cibernetic si de suprafata… – Ti se pare, draga, Mosu’ poate sa vina prin Glovo si conturile bancare!! – Si iubirea?…

... Sa ne fie bine, oameni buni… sarbatorile pline de iubire si bucurii… gandurile, in razele divine si-n speranta!… Sa ne fie mintea limpede, ocrotitoare… Casa, casa/Masa, masa! S-avem sanatate si spor in toate!

Pași înșirați

Usa se deschide si sala de balet se revarsa peste mine. Spatioasa, cu oglinzi luminoase, cu barele ei duble de sustinere din fata oglinzilor, cu linoleumul ei moale de pe podeaua, pe care papucii clasici de balet vibreaza usor in sunetele muzicii… Poti auzi orice fel de muzica, pasii lor o vor impleti minutios, cu sarg, cu drag, cu patos… Din sertarele creierului ma inunda clapele pianului, albe si dantelate, cu franturi de studii de balet, menuete, valsuri line, polci frenetice… Variatii ale sufletului descatusat… Taceri intense, transformari… – Stii, m-am gandit: nu vreau sa renunt la balet. Imi face bine… Si o suvita indrazneata-i zboara peste tample juvenile, scotand la iveala doua pete trandafirii in obraji, si cativa stropi muncitori pe frunte… Azi, sunetele pianului extind picaturi pietruite… – Desigur, daca spiritul tau se regaseste in gratia dansului, cine te-ar putea opri? Doar tu-ti construiesti viitorul, asa cum iti dicteaza inima!… Omul este mai presus decat necesitatile sale fiziologice, si in jurul esentei sale divine, si-a creat intotdeauna un joc al sau de supravietuire… – Prea multa filozofie, lasa lucrurile sa vina de la sine! Si vocea grava de peste umar ma imbratiseaza cald… Cu un clic metalic, usa salii de balet se inchide in urma mea. Afara, ma impresoara un aer tare de – nici nu stiu – toamna tarzie, iarna timpurie sau primavara anticipata a unui calendar confuz. Prefer simplu, sa fie numai aerul proaspat, tras cu nesat in piept… Sinele meu curge lucruri minunate…

Sarbatori…

Am inceput de Mos Nicolae sa scriu despre dragoste, ca fiind cel mai frumos cadou de sarbatori. Dragostea, simtita, oferita, manifestata in puzderia ei de culori si forme. Delicat subiect! Nu suntem aceiasi mereu, nu putem iubi la aceeasi intensitate – dupa cum nici textul reluat dupa cateva zile nu mai poate fi la fel de inspirativ si fara modificari. 🙂 Dar daca se intampla s-o impartasesti de Sarbatori, Iubirea este darul cel mai de pret pe care-l putem avea si ne straduim sa-l pastram in suflete cat mai mult timp si cat mai intens…

In afara de prezenta realmente a cuiva, ca principal generator, si un gand bun, un mesaj, un telefon pot fi minunate daruri de iubire.

Iar in vremurile astea de restriste , cand se intampla sa fii cuprins de grija maxima, frica pana la atac de panica, sau furie, cel mai bun lucru pe care-l poti face, este sa te conectezi la elementele tale de echilibru emotional. La refugiul pe care-l are fiecare stabilit pe undeva, menit sa-i aduca linistea, siguranta, sa-i redea increderea in sine sau puterea de a merge mai departe… Si ce poate fi mai natural si mai la indemana oricui, decat acest sentiment, constientizat si reactivat ori de cate ori viata ne doboara…

E bine sa privesti atent in jurul tau, cu acceptare si sa descoperi lucrurile care-ti aduc pace si bucurie, oricare ar fi ele. O carte, o pisica, un album de pictura sau muzical, un concert, o slujba religioasa, o tava de prajituri… Le iubesti pur si simplu, lasandu-le sa-ti incante sufletul cu recunostinta pentru ceea ce sunt…

Mi-e drag sa acult Xmas Songs in perioada asta. Las de-o parte fluxul de stiri negre, ce-mi inunda creierul dinspre exterior, si il iubesc pe Michael Buble… A fost o vreme cand imi trona alt Michael peste timpane, Michael Bolton. Peste tot, acasa, pe strada, in magazine, la ceas de seara… A fost o vreme cand ascultam live cantecele de Craciun, la scoala cu voci de copii, la teatru, in sala de spectacol cu voci complexe, la biserica, suave, in acompaniament de orga… Ce frumoase sunt concertele pe viu! Online-ul nu le poate inlocui, din pacate…

Dar putem lua din acest spatiu franturi de bucurie, lamai din care sa facem licoarea dulce de supravietuit… Sa fim senini si prezenti in iubire!

Decembrie, bine-ai venit!

Aveam optsprezece ani, abia iesita de pe bancile scolii, si cu spectacolul de absolvire proaspat in corp si-n memorie, cand am realizat ce inseamna sa fii patriot. Fara pompozitate, simplul sentiment de apartenenta, oferit de siragul cuvintelor romanesti, rostite in afara granitelor tarii…

Plecam pentru prima data cu trenul international, intr-o lunga calatorie la vagonul-cuseta – restul calatoriilor urmand sa le fac cu avionul – spre scene doldora de spectacole ale baletului. Dornica si naiva… Iubeam baletul contemporan, neoclasicul, si oportunitatile ce se iveau la orizontul carierei mele de dans…

Atunci, demult, am simtit prima data caldura care-ti inunda sufletul si te fixeaza in radacinile natale. Si nu era vorba de dor – care si el are sensul si importanta lui – obisnuita fiind inca din copilarie sa plec de-acasa la scoala, dupa fiecare vacanta petrecuta in sanul familiei. Ci de acea caldura care-ti straluceste lacrima la coltul ochiului si-ti umple creierul cu – da, sunt roman, oricat de frumoase ar fi spectacolele de pe scene straine, si oricat de lipsite de granite ar fi arta si cultura…

E firesc sa ai sentimentul asta printre straini, odata cu comparatia inerenta Ai nostri… Ai lor… Si in ciuda expresiilor rautacioase, gen Avem o tara frumoasa, pacat ca-i locuita sau, mai nou – Nu stim dom’le sa respectam regulile! Se termina pandemia pe planeta si la noi inc-o sa mai fie. – Ai nostri sunt tot ai nostri. Zambesti la inventivitatea carpatina chiar daca suspini dupa corectitudinea traditionala vestica…

Azi e zi cu La multi ani! -uri, cu mici si bere la pachet, fara tarabe, parade, fara claxoane si stegulete falfaite pe masini sau balcoane. O zi insorita, ca oricare alta, scursa in pace si liniste… Traim si ne bucuram online sau in fata ecranelor. Traim si asta e cel mai important lucru…

O sclipire de bucurie, oricat de mica ar fi ea, se poate simti in sufletul fiecaruia dintre noi. Uitam neajunsurile si facem loc unui alt licar, de speranta pentru un viitor bun. Mereu, un viitor mai bun… Si iar lacrima straluceste…

Bine-ai venit, Decembrie!