…se scurg printre striurile minții, în timp ce paşii mă poartă hai-hui printre pietre. E primăvară… cu sunete de jazz în urechi. Căştile se afundă prietenoase înspre timpane, aşa cum tălpile picioarelor se fixează bucuroase în încălțările drumețe…
Florile zambesc dragastoase și suave, ghicind gandurile… Trandafirul criogenat cu mireasma-i fin perceptibila ma vede alba, radioasa, culegand crengile uscate dintr-o gradina de hat departe… Primolele mi le imbratiseaza in bucuria prezentului…
Dragostea e doar un cuvant, pana cand vine cineva ca sa-i dea inteles. – Si sensul primit e mereu altul… Pentru ca si noi suntem curgatori printre corpusculii timpului, devenind mereu un altul, mai substantial… Mai pretuitor si mai pretuit…