Natural

Intr-o lume rece, pragmatica, tehnologizată si fixata bine in consumerism... vine Dragobete… Asa cum printre vantoasele de-afara – ce rastoarna cu surle si trambite, pubelele de gunoi – se iteste soarele…

Doua evantaie impanate poposesc pe-o ramura, in fata geamului meu. Hulubesc vesele a primavara, pentru cateva secunde… Vantul sufla prea puternic, astfel ca in faldurile lui, se lanseaza rand, pe rand, zburatoarele iubirii. Mai intai cea mica si firava, apoi, ramasa stinghera, cealalta…

Pare o lume scindata, cu indivizi autosuficienti ce-si urmeaza cursul in afara iubirilor traditionale… Dar exista iubire traditionala? Exista doar pact cu viata, o intelegere a ei prin suflul divinitatii, pentru ca acolo unde e d-zeu, e iubire… Si daca viata se desfasoara in planuri rebele si vulcanice… viata inseamna iubire.

Publicitate

Liber, in zbor…

Azi… acum 34 de ani… două suflete au crezut în fuziunea lor. Au văzut apoi, că iubirea poate exista cu adevărat, doar în libertate. Acea libertate a spiritului ce te poartă printre vicisitudinile vietii, inerente, cu bunătate şi tot mai multă înțelegere…până când…

Azi… ascult Daniil Trifonov … cu câte puțin din toate concertele pe care le-a cântat şi cu foarte mult din unicitatea sufletului său de pianist şi compozitor… Russian Rarity ce cânta liber la Detroit…

A fi liber… e să răscoleşti în tine sămânța divină, pe care s-o creşti împreună cu celălalt şi pentru celălalt…

Mixturi

Beau ceai si citesc pe internet despre lepse… Realizez la un moment dat, ca licoarea ce-mi desfata papilele gustative – si mi se prelinge aromat pe esofag in jos, imprastiindu-si caldura in tot corpul pana la ascutimea sa, creierul – este mixajul meu de: sunatoare, lavanda, ghimbir, menta, urzica vie, cretisoara. Si inca isopul ar fi avut loc, insa acesta asteapta cuminte pe raft in magazin pana maine, cand va zbura in geanta mea, si de-acolo intr-un nou val de ceai…

S-ar putea spune ca am gusturi ciudate. (?) Combinatiile mele de plante sunt poate prea multe. Mi se pare ca fiecare are rolul ei benefic pentru organism, de aceea mi-e greu sa renunt la vreuna… Asa cum si stilurile muzicale se intrunesc pentru mine ca intr-o mare familie, fara sa pot spune ce-mi place mai mult. Sunt franturi muzicale ce se muleaza pe starile mele emotionale, in momentul ascultarii lor…

In seara asta, mixajul creat de Audioframes cu cele doua piese de muzica tehno – Recviem For My Father, mi-a strapuns inima… lipindu-i fasiile pe souncloud.com…

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Beai ceai, citesc lepse si ascult Audioframes…Ar putea sunetele ce razbat din talentul creatiei, sa spuna mai multe despre mine, decat cuvintele cu care mi-as zugravi eu personalitatea intr-o seara…

Imi vine in minte Fereastra lui Johari, cu cele patru fragmente de lucruri amestecate, cunoscute de tine si nu de ceilalti, nestiute de tine si aratandu-le involuntar celorlati, stiute de toate lumea, sau nestiute de toata lumea…

Beau ceai, ascult Audioframes si scriu cateva randuri prin perdeaua lacrimilor pestrite de durere, de mandrie, de iubire, admiratie si bucurie… Se pare ca da, creatia artistica se naste din mixtura lacrimilor intens- launtrice…

Beau ceai si acult Audioframes, la inceputul sau de drum artistic creator… Asculta-ti sufletul si muzica te va mangaia favorabil in salile de concert… Mult noroc!

 

 

 

 

 

Phoenix 102

Lasa-te purtat de vant! Si vei tinde mai putin spre ceea ce nu esti. Fiinta ta interioara te va duce acolo unde-ti este bine. Iti vei descoperi latura spirituala, iar viata va capata sensuri mobilizatoare si indestructibile. Asa cum Trudy Smith   s-a descoperit pictorita la 85 de ani…

Uneori e atât de bine să-ți asculți tăcerea în bătăile inimii. Lași pleoapele să cadă peste ochii umezi, obosiți, si-ți urmărești doar gândurile, cum se strâng încet în sertarele minții, până la sunetul liniar al timpanelor… Ascultand-l in suflul calm al respiratiei , iti dai viata de fapt, iti imbratisezi buruiana interioara si deschizi usi noi spre lumina.

Esti o entitate psiho-fizica si faci bine corpului tau citindu-i nevoile, imboldurile, semnalele de orice fel…. Ca sa poti fi tu însuți. Nimeni n-o poate face mai bine decât tine. Iar ceea ce constituie natura ta, va iesi mai devreme sau mai tarziu la suprafata.

Exemplul lui Trudy Smith e cat se poate de elocvent. Si-a dorit dintotdeauna sa picteze. Aspiratiile tatalui sau pentru ea, sau critica sotului au impiedicat-o un timp sa se manifeste. Pana la varsta de 85 de ani, cand a ramas singura pe lume. A privit fara teama panza alba si din adancurile sale au navalit imaginile vii, care-au colorat-o cu succes terapeutic… Poate ca si creatia artistica isi cere dreptul si doza ei de singuratate…

Nu e putin lucru sa ajungi la varsta de 102 ani, si toti oamenii sufletului si comunicarii tale sa nu mai existe. Iar tu sa-ti gasesti puterea de a continua drumul. Viata ta, libertatea, iubirea din tine capata valente noi, invelite in speranta si recunostinta divina…

Când iubesc ceva, mi se gravează în inimă pentru tot restul vieţii – mărturisea George Enescu. De fapt acel ceva ce iubeste omul, exista mereu in el. Poate ca momentul in care este perceput si scos la suprafata depinde de om si de liberul sau arbitru.. Nu stiu daca trebuie sa astepte senectutea pentru a se cunoaste si a-si inflori calitatile. Pe un fond de bunatate si iubire omul poate straluci oricand…

 

Vale…

– Woud you be my Valentine?

Chiar asa!? Azi e o zi speciala in care inimioarele rosii de catifea sau din diverse materiale, au o certa valoare si prioritate. Semnificatiile iubirii troneaza in oras, prin toate magazinele si localurile publice. Lumea-si etaleaza jumatatea sufletului – de-o viata sau de ocazie – tinandu-se dragastos de mana, ciocnind pahare de sampanie, la pachet cu balonase medicinale de protectie.

Zi de sarbatoare imprumutata democratic dinspre occident – sau nu – in care dragostea se cuibareste vrand-nevrand in ochii tuturor. Si-n care inimile bat ca niciodata, cantand in cor My Love Just For You, Seniorita… Caci azi, singuratatea nu-si are loc. Chiar daca poti dansa si singur, se cade sa ai partener de activitati. Macar astazi… cu masca sau fara… cu La multi ani! 🙂 sau fara…

E amuzant spectacolul desfasurat sub ochii nostri. Nu spun ca n-ar avea si o bucatica de sens, ca doar in doi e mai usor de dus greul vietii. Insa propriile cosmaruri ni le purtam singuri. Cel de langa noi, oricat ar fi de iubaret, nu poate simti si gandi in locul nostru. Si oricat de mult ar dori sau am vrea, nu ne poate umple lacunele, sau rezolva circuitele neurale, mai mult sau mai putin explodate…

Frumusetea zilei, oricare ar fi ea, o da autenticitatea iubirii, exact asa cum o intelege si-o simte fiecare. Sa ne bucuram deci, de viata, cu minunatiile si lipsurile ei, si sa dansam pe varfuri!… Zic. 🙂

 

Fluturasi

Facebook Photo: – Stau cu spatele drept  si gatul lung asa cum zice Doamna… Si mami imi zice sa stau asa cand imi face cocul. Ea nu ma trage de par, ma piaptana, ma alinta si-mi spune ca arat bine cu parul strans sus… ca sa mi se vada cerceii. Si tati ma piaptana frumos  cand ma duce la balet. Imi face mereu doua codite.  Doamna imi aranjeaza funditele cu elastice. Spune ca am in par fluturasi dragalasi si zglobii… Daa, dar tati ma cam trage de par. Mnu prea ma doare, ca ma face sa rad. De-asta fluturasii isi desfac aripile si zboara pana la balet… Apoi trebuie sa arat si eu cum danseaza fluturasii. Stiu foarte bine sa misc bratele pana in varful degetelor…si al picioarelor. Pasesc marunt pe perinite…

Ma uit in oglinda la fustita mea alba, infoiata, ca sa vad daca zboara si ea. Mmm, nu zboara…Poate daca m-as invarti repede, asaa, si as face inca doua pirueete… Ufff, ce aluneca podeaua!…Doamna ne zice acum sa fim lebede, cu miscari lungi si line de brate… O ascult pe Doamna… Sunt cea mai frumoasa lebada in zbor!…

 

Silenzio innaturale

Exista muzica pop, rock, jazz… si muzica italieneasca. 🙂 Piesa lui Diodato este reprezentativa pentru acest stil, din 2020, si va pleca la Eurovision. E frumoasa, nimic de comentat, total specifica spiritului italian si traditiei festivalului sanremez.

Desigur, parerile sunt impartite, asemeni gusturilor culinare. Mai ales intr-o tara in care toata lumea canta bine – inca de la gradinita si in orice cadru de improvizatie – in care muzica e un fel de coloana vertebrala. Cu atat mai dificil de selectat si jurizat…

In bocca al lupo! 

Afara-i noapte

Si e luna plina… Citesc pe un site: Versul… lui Iurie Osoianu …cu vers urlam la luna plină
cu alb la faţă
şi tremura lumina lină
pe văl de ceaţă

şi nori se destrămau din fugă
în umbre grele
şi versul meu cu jind şi rugă
lovea în stele… 

Ma gandesc ca am capul plin de varcolaci, cu care tasnesc spre luna mare, stralucitoare si musc din ea cu sete…Imi lipesc palmele de urechi ca sa nu aud timpul ce-mi roade purpuros viscerele… Cu solzi luciosi de epiderma tintesc spre cei doi poli… Ii lipesc… Ii despart…Ii lipesc… Ii despart… 

Ma intreb daca Luna-si face de cap, asa mirobolant cum stapaneste cerul, picurand cu versuri albe prin sertarele mintii mele… Ca sa ma dau si eu putin rotunda… 

 

şi nori se destrămau din fugă
în umbre grele
şi versul meu cu jind şi rugă
lovea în stele…

 

 

 

Sanremo 2020

https://youtu.be/DCmACrF33Po

https://youtu.be/FJi1Cd0imeg

 

Festivalul muzicii italienesti de la Sanremo, aflat anul acesta la a saptezecea editie, se desfasoara deja de trei zile. Am prins si eu cateva piese, prezentari, scene… Sunt curioasa daca piesa care mi-a atras atentia, va castiga si vreo oarecare atentie a juriului…

Concursul are patru tipuri de juriu: juriul demoscopic (prin sondaj de opinie), juriul presei (ziare, TV, radio, web), juriul format din muzicienii şi coriştii orchestrei festivalului, precum şi juriul publicului (televot). – spune tvr.ro…

Din amalgamul momentelor scenice si muzicale – de la penibile, pana la foarte reusite – surprinse urmarind transmisia pe Rai 1… mi s-a parut ca se ridica la prestigiul festivalului, orchestra, aranjamentul scenic cu lumini cu tot, si bineinteles linia fashion, italieneasca, de bun gust, toaletele care mai de care si costumele… Maine se vor anunta castigatorii In bocca al lupo!…

––––

Leapşa renunțărilor

Azi, s-a intamplat să citesc la Ana May si pe mai multe bloguri 🙂 despre o leapsa, care te invita sa alegi intre niste lucruri, la care ai putea renunta usor. Si pentru ca o putea prelua oricine, m-am gandit sa particip si eu, mai ales ca unul dintre lucruri era exact telefonul mobil…

1. N-as spune ca sunt o renuntatoare, insa asa cum mi s-a nimerit azi din nou, sa-mi zboare telefonul pe podele, cu fulgere pe display cu tot, nu prea mai am incotro si trebuie sa-i spun adio. 🙂 Prin urmare, intre laptop sau telefon… Le-as taia cateodata pe amandoua, pentru ca mi se pare grozav sa privesc fara ochelari, sa-mi pot ascuti simturile in realitatea din afara ecranelor… Imi clatesc ochii in culorile vii ale naturii, fara sa mai fac poze, ascultand linistita freamatul padurii, pasarile vazduhului, in visari prelungi si armonioase…
2. Intre carti sau TV… Cred ca aici sunt in asentimentul tuturor. Mai bine citesc o carte decat sa urmaresc un film intretaiat vesnic de reclame la medicamente… In rest am si eu un TV-light, adica o veioza pentru somn… 🙂
3. Intre pizza sau hamburger… Da, poate ca raspunsul nu se preteaza la leapsa, dar le tai pe amandoua. Si le dau cu draga inima oricui doreste sa le manance. Le si gatesc daca e cazul, fara sa le gust, si le ofer cu bratele deschise. Nu ca n-ar fi imbietoare sau n-as avea papile gustative, insa n-avem afinitati. 😀 Nu ne facem cu ochiul, ne facem doar Pa! cu mana si batista-n lacrimi de celulita, dupa ce-mi iau zborul ca un zepelin…
4. Intre ciocolata sau fursecuri… Cu ciocolata nu-mi iau zborul fiindca am facut un pact cu ea…pana trec puntea …de dimineata 😀 I-am declarat si stomatologului, sus si tare, si respectuos, ca o sa-mi iubesc protezele cu ciocolata cu tot. Putina adictie n-as zice ca strica, si cine poate ridica piatra? 🙂
5. Intre chipsuri sau pufuleti… Cand unele, cand altele viziteaza cosul meu de gunoi, intregi sau dezbracate de continut. Imi amintesc ca in copilarie lesinam impreuna cu toti colegii mei dupa pufuletii din Bucuresti, trasi in cascaval sau in ciocolata. Nicaieri nu existau altii mai buni si nici ca m-am mai intalnit vreodata cu gustul acela. Poate ca nu mi-e altul decat inegalabilul gust al copilariei, nu neg… Mai erau niste chipsuri infoiate care-ti piscau limba si semanau la gust cu crevetii. Dar care s-au infundat si acelea in negura vremii… astfel incat astazi, ma bio-adaptez la suferinta si renuntare… 🙂
6. Intre filme sau seriale… In afara de Ömer şı Ayşegül care ma invata o limba interesanta si usoara, de comunicare, nu am rabdare sa urmaresc firul Ariadnei desirat in kilometri de pelicula, ca sa sustrag niscaiva idei filozofice. Nici atunci cand acestea-mi provoaca contractii abdominale de la atata ras. Prefer comediile romantice, incadrate-n doua ore, ca sa nu adorm… 😀
7. Intre vacanta la mare sau vacanta la munte … Mi-e mila de oite, si padurile de brazi cu vant oxigenat pe la tample, care mi-s nespus de dragi, de altfel. Dar renunt intr-o clipita la sederea montana, daca-mi simt, chiar si-n vis, narile fluturand in briza marii. As esua luni intregi pe plaja, ca o balena albastra, mangaiata de valuri molcome si fin dantelate… Acum si iarna iubeste soarele, de ne trimite ghioceii la inceput de Faurar, lasand lupii sa tanjasca dupa ger si caprioare inghetate…

facebook photo

La soare nu pot renunta. Ma leg de viata si iubire, strang la piept clipele de fericire. Si oricat de firave ar fi ele, asemeni ghioceilor mei dragi, mi le asez cu grija-n inima ca sa-mi ajunga pentru tot timpul…