Filă de jurnal

Azi… e o zi istorică și specială de la 1859 încoace…

Aș putea să-l contrazic oarecum pe George Bernard Show vizavi de: Nu păstra nimic din ce ai pentru o zi specială. Fiecare zi în care respiri, trăiești e o zi specială. Da, e de-ajuns să respiri și astfel faci deja parte din miracolul vieții. Însă azi, s-ar zice să respiri cu emoție, ba chiar precipitat, dacă mai și joci Hora Unirii în stil citadin, de sărbătoare, printre personalități oficiale…

Afară… E cald și bine. O frumoasă vreme de primăvară, ce entuziasmează vietățile pământului, cu mic, cu mare. Zburătoare reale și imaginare, toate purtând în soare triluri și văluri de emoții multicolore…

Înăuntru… urmăresc Viața bate filmul în regia lui Peter Bogdanovich – Dacă nu renunți la trecut… o să-ți sufoce viitorul… – Am de gând just să-mi trăiesc viața. So looong!… Și mi-am terminat și paharul cu vin… 😊 Bun film!

Citesc… De fapt intenționez să citesc Cum să ne apărăm de stres – Patrick Légeron… Cum altfel, decât detașându-ne complet de elementele negative? În natură, poate e cel mai simplu, eliberând hergheliile de gânduri nărăvașe. Cu răbdare și încrederea că vor veni ele și momentele suave și senine…

Mă gândesc… Cum ar fi să încep o coregrafie, un spectacol de balet… Cândva, voi bifa și visul acesta, din cale-afară de măreț… 😊

Ascult… Rapsodia a II-a de Enescu… Însă îmi răsună în timpane, dintr-odată, fanfara celor o sută de alămuri https://youtu.be/2FoD5MvJUiY 😁 Artiști pe care sper să-i văd live in spectacolul din 31 martie, de la Sala Palatului…

Publicitate

Valsul rozelor

… de vânt… Curg streașinile prin vălul ciudat al unui Gerar nehotărât…Cad una câte una, frunzele roșii de Crăciuniță… Aștept ghioceii –  plăntuțele mele firave și nespus de dragi. Razele soarelui topesc  încet, dar ferm, bruma de zăpada așternută nu demult.  Și parc-ar striga după ei să răsară… Așa cum, în valurile tristeții, inima cheamă la viață…  Nu știu dacă noi modelăm vremea, sau ea ne înfierează cu ale ei transformări… Știu numai că respir până la tâmple aerul tare dinspre soare. Și că doar aici contează… doar acum… doar azi…

Si daca…

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

Un strop nemuritor din Eminescu…am tinut sa am si eu pe blog 🙂

 

Geamparale

 

Să-mi umple pocalul, Să cânte țambalul, Să-mi spulbere dorul din inima mea!

Căci viața-i frumoasă, Și armonioasă, Iar sufletul saltă în joc Geampara…

Adevărul e că petrecerea nu-i petrecere fără vin și taraf de lăutari. Iar taraful are o mare trecere cu țambalul… înspre timpanele mele de peste prag …

Semne bune anul are 😀 Hai noroc și La mai mare!

 

 

 

Sorcova

Dacă scriu pe 1 Ianuarie înseamnă că o sa scriu tot anul lui 2020? 😁 …

E liniște. După voioșia trecerii pragului dintre ani, după șampania fiecăruia – a mea a fost una cât se poate de naturală 😃 – și după furtuna de artificii cu urări meteorice, e liniște și pace. Nici păsările nu mai zburătăcesc printre ramuri, nici pisicile nu mai doinesc pe sub geam, nici urmă de trecător pe stradă. Totul e înghețat într-o frumoasă primă zi de Gerar…

Să vă fie casa, casă! Să vă fie masa, masă! Luminoși și peste ani, cu noroc și voie bu (hîc) ă, totul să vă meargă strună!  La mulți ani! Și La mulți bani! Gânduri pașnice-n cunună! Vremea bună… să vă fie în tot ce vă doriți! Și…

Fiți fericiți! 🥳😀