Dance is…

…the hidden language of the soul.  – Ballet Gallery/Facebook.

-Hiii, cum poate sa stea pe un singur varf? -Habar n-am, dar a zis doamna ca se invarte pe un singur picior! – Chiaar? – Da, stam sa vedem… imediat… – … Si ce fustita infoiata are! – Ala e tutu! – Ihi, e ca o fustita numai ca se imbraca la spectacol. – …Sau la repetitia de dinainte de spectacol… – Ce frumoasa eee!…

….

Publicitate

Flashmob transilvanean

…sau Evergreen folcloric 😀 … In Cluj-Napoca mi-ar parea parcul, n-as sti sa spun. Stiu insa, ca am toata admiratia pentru cei care se pot manifesta traditional-artistic in spatii neconventionale, oferind astfel lumii, jocul popular. Se creeaza o punte peste timpuri, o legatura instanta intre oameni, un sentiment de apartenenta…

 

Si mai stiu ca e greu sa faci piruete sau sarituri pe asfalt, ori piatra cubica. Podeaua scenica are o anumita flexibilitate, ajutatoare, astfel incat nu iei tone de strada pe sub pantofi, la fiecare miscare…

Si mai stiu ca atunci cand filmezi, esti lipsit de savoarea actului artistic, avand ochiul lipit de ecran si exersand tehnicile de inregistrare video. Drept pentru care le sunt recunoscatoare cameramanilor sacrificati… 🙂

Semnale…

Cei care au inventat instrumentele tehnologice de comunicare, sau care au dezvoltat retelele de socializare, nu s-au gandit probabil ca acestea vor ajunge sa schimbe radical structura societatii…

Ca orice lucru in exces, folosirea lor poate duce, in afara dependentei, la o distorsionare a valorilor de judecata, de interpretare a realitatii si de actiune. Caci una e sa comunici in plan general, in parametri strict informationali si de bun simt. Si alta e sa depasesti aceste limite, sa te lasi afectat devoaland subiectivitate nepotrivita, implicandu-te mult prea emotional sau intim…

E grozav ca internetul anuleaza distantele fizice – astfel ca poti tine legatura cu prietenii tai reali, oriunde ar fi ei, pe toate continentele – insa psihic vorbind, social, comportamental, n-ar trebui sa le dizolve.  S-ar presupune sa pastram aceleasi distante de contact, indiferent de natura lor – amicale, colegiale etc-  cu aceeasi educatie, in aceeasi masura si calitate de reactie, ca in realitate…

Se pare insa ca noua forma de comunicare acapareaza tot mai mult psihicul omului, ducandu-l catre o viata tot mai falsa, aparenta, bazata pe aprecieri la scara planetara, individualizatoare dar fara consistenta, aproape lipsita de dimensiunea cosmica…

Tot e bine ca se lanseaza semnale in acest sens – exact ca pentru tutunul comercial 🙂 – ca sa ne putem autoevalua si noi din cand in cand, astfel incat sa ne asumam epsagerarile eventuale…