Ebru

Foto – facebook

Mai demult am citit despre ebru – pictura pe apa ce m-a fermecat… Caci acum stau eu si cuget pe langa tamaioasa – sau poate numai stau, vorba baciului cu barba-n toiag 🙂 – cu gandul la ce miracol poate sa prinda contur din mainile tale! La cata stiinta sau emotie ai nevoie ca sa picuri culori intr-un vas cu apa, in asa fel incat sa creezi sumedenia de forme. Ca apoi sa intanzi deasupra apei, pe toata suprafata pictata, o panza, si tragand-o usor pe marginea vasului, sa rasara imaginea, rod de fericire pe retina.

Mi-ar fi placut sa-mi triumfe si mie talentul in clipocit de culoare si desene fluide. Insa cele doua mani stangi pentru penel si energia-mi mult prea debordanta au ales sa se rasfranga-n topaiala… Dupa cum interiorul ne prefigureaza viata, actiunile, inclusiv cele artistice, sau mai ales…

Numai cand ma gandesc la ziua de azi – Baba mea primavaratica – si ma lovesc fiorii ca meteoritii. Dimineata s-a aratat vantoasa si intunecata prevestind prapadul cosmic care n-a mai venit, fiindca la pranz a invins soarele, cu falci si toata zarva anotimpului abia inceput. Iar cand vantul s-a mai domolit spre apus – fara sa mai bulverseze multilateral biciclistii iesiti la plimbare, ca albinele pe imasul insorit – s-a instalat usor si intepator, freonul de primavara…

In concluzie, stihiile naturii, energiile si adrenalina supraetajata nu pot concura cu beatitudinea generatoare de imagini in culoare fluida si clinchet de clopotel. Astfel incat, imi strabate fiinta preafrumosul cliseu, cum ca nu e niciodata prea tarziu. Cine m-ar putea impiedica la varsta a treia, in viteza-ntai spre marsarier, sa nu tind catre tehnica ebru? Si cu mana tremuranda sa nu punctez in stropi de culoare, minuni ale naturii mele de peste timp?… 🙂

Publicitate

De primavara

Albul zapezii in stralucirea soarelui, cu puritatea sufletului dintr-un nou inceput, cu rosul vietii, al dragostei sau al sangelui picurat pe omat din legendele Martisorului; se  unesc toate intr-un glas primavaratic. Urarile de Primavara curg ca streasinele insorite dupa ninsoarea de peste noapte. Li se alatura lalelele, freziile in celofan, trilurile timide ale pasarelelor, sau rafalele inca de vant… Si ciocolata 😀 …

Cine s-ar fi gandit? La urma urmei, orice poate sa reprezinte azi, un martisor. Nu mai e nevoie de hornarul antic, purtator de noroace – caci norocul si-l mai face omul si singur – sau de ghioceii naturali ori confectionati din toate materialele pamantului, de la lut ars pana la argint suflat cu aur… (Are vecina de vizavi, in gradinita, o tufa mica, dar burdusita de ghiocei albi si bulbulcati, pe care tare i-as mai fi fotografiat! 🙂 Dar are si-o pisica zburdalnica, cu clopotei, care-i pazeste… 🙂 )

Important e ca se pastreaza traditia, e soare si sufletul da pe-afara de bucurie si viata. Babele isi etaleaza cojoacele, parca din fibre elastice, tot mai subtiri… Si parca mi-s dragi si mie de data asta 😀 S-avem cu totii o primavara minunata, verde, stralucitoare si inflorata! Entuziasmul sa ne molipseasca, iar gandurile frumoase sa prinda aripi, poposind apoi acolo unde le este cel mai bine de realizat! 😀