Cele bune să se-adune

…cele rele sa se spele! Sau mai bine invers spus, ca să ne rămână evidențiate lucrurile pozitive,  precum gustul parfumat al bio-căpșunilor văratice, presărat pe vălul palatin, la ceas de seară…

Cât de vitejește trece timpul, de la un an la altul, de la un anotimp la altul, de la o zi, o clipă, o stare la alta! Și cât de necruțator!…

Îmi pare ca acum era vară –  precipitată Noe-sic și întinsă rugător spre soare – și acum îmi țiuie-n urechi lista de obiective pentru Neo Anul din prag! Bine, obiectivele ți le poți lista oricând, dar emoția care ne însoțește propunerile, iarna în straie de sărbătoare, starea generală a oamenilor, forfota de peste tot, nu e aceeași oricând…

Să se-adune cele bune, să-nvățăm din cele rele!

Mă gândesc ca-n astă  cumpănă a timpului, omul își poate digera mai abitir evenimentele,  dându-le valoarea corectă și poate să-și gândească, buchisească sau să-și construiască altele mai bune! 

Ne găsim continuu într-un șir de acțiuni interpretative. Prin urmare, de noi depinde, în mare măsură, și clasificarea lor, în bune sau rele. Dacă am avea la-ndemână un Neghiniță din poveste, care să ne șoptească mereu partea pozitivă din fiecare intâmplare, le-am aduna pe toate. Fiindcă toate sunt bune intr-un final de analiză…

Ce mi-o fi venit să despic firul în patru (?) 🙂 …urări de bine: Sănatate, Armonie, Voie bună și Belșug! Să le avem așadar, pe toate și să le păstrăm… Cu ce rimează oare Belșug-ul, în afară de plug?

 La Anu’ și La mulți ani!

Publicitate

A renunta sau…

Aud  mereu o voce peste umar: mananci prea multa ciocolata, poate-ar fi bine sa renunti la ea, macar o vreme, si sa-ti verifici valorile sangelui!… Ei as, ciocolata este prietena mea de cand eram mica!… Ea si marul ras cu biscuiti. 🙂 Imi spunea mama – d-zeu s-o odihneasca! – cum ca, bebelus fiind si de-atata lacomie, ma inecam de fiecare data cand ingurgitam miraculosul desert. Recunosc ca-mi place mixajul asta si mi-l pregatesc chiar si-acum, cand imi trazneste 😀 . Il savurez in varful patului cu ochii pe tavan… sau pe televizor, ca totuna-i…

Cum as putea renunta asa simplu, la unul dintre stimulentele puternice si creatoare ale starilor mele de  bine? Mai ales ca – citisem eu pe undeva – pulberea de cacao contine uleiuri hranitoare si substante care impiedica pierderea memoriei. 🙂 Dupa o anumita varsta… Caci, cu ciocolata cu tot, si imi uit parolele conturilor de pe internet. Vesnic excedand limita de incercari, de pe toate ecranele. – Nu mai lovi asa tableta ca…!  Planeaza prin camera crepusculara, si se piteste intr-un colt, de n-o mai gasesc.

La fel cum se spune despre marul servit dimineata, mai mult sau mai putin pe stomacul gol, ca poate inlocui cu succes cafeaua, in ceea ce priveste trezirea simturilor metabolice. Stau si ma intreb – de data asta nu doar stau 🙂 – daca se numeste dependenta acest tip de asimilare. In opinia mea hedonistica, n-ar fi decat o prima, simpla contributie la echilibrarea organsimului si la buna lui functionare.

Daca stim sa ne-ascultam corpul, care ne atentioneaza imediat atunci cand exageram cu activitatile noastre, ne luam doar necesarul de substante, si in limitele noastre naturale de efort. Si atunci de ce-as renunta la dependenta mea benefica? 🙂 …N-as putea spune insa, acelasi lucru despre contributiile hedonistice ale fumatorilor. Chiar daca nicotina o fi si ea buna la ceva. Ca nu degeaba o contin vinetele, ce troneaza in retetarul multor bucatarii din casele noastre…

– Esti dependenta de miscare! Mai aud uneori o voce din spatele posmagilor muiati. Asijderea n-o pot numi dependenta, fiindca face parte din arsenalul natural al organismului nostru viu si functional.  Doh! What a dummy (?)

N-ar strica poate, sa ma documentez putin si-n legatura cu pleonasmele stiintifice, de-alde dependenta adictiva… Caci nici specialistii nu-s degeaba, iar cu rezultatele cercetarilor lor indelungi,  pasamite m-or elucida in vreun fel, spulberandu-mi dilema de a renunta ‘au ba… 😀 Care dilema, de fapt?

S-avem moderatie! Ca sanatatea vine ea la pachet cu voia buna si cu toate cele. 🙂