Invitatie la pranz

Etichete

#shareyourbox, #SuperBlog, Facebook@WuXing Mancare Chinezeasca

Lansez o invitatie la un pranz cu mancare chinezeasca!

Cine-ar dori sa mi se alature? Ar fi o intalnire grozava, la o masa rotunda, cu Lazy Susan in mijlocul ei, plina cu varf, de toate bunatatile asiatice gatite la noi.

De fapt, ar fi trebuit sa intreb: cui nu-i place bucataria chinezeasca? Sau mai degraba: cine prefera sa manance singur si pe fuga, fara sa imparta masa cu cineva intr-un lazy mod placut?

Mai ales acum, cu aceasta ocazie de – Share your box – cand masa mica, rotativa, din centrul celei mari, ar putea ateriza direct in cutiile cu produse culinare chinezesti, pe care sa le impartim. De ce nu? Stilul de gatit Wu Xing imbina retetele in asa fel, incat satisface majoritatea gusturilor. Iar mancarea se poate asezona delicios si maiestuos, intr-un real si mirific dans al papilelor gustative.

N-ar fi nicio problema daca mie imi plac pachetelele de primavara si preparatele cu legume usor crocante, iar tu adulmeci vita cu bambus sau porcul cu alune. Nici daca preferi poate, cartofii cu urechi de lemn si furnicile din copac, cazute pe spaghetele de soia. Putem gusta si degusta din toate, pana cadem si noi in extaz…sau macar la invoiala ca mancarurile sunt gustoase.

Cu noua aplicație Wu Xing putem comanda orice specialitati aflate-n meniu. Si incercand cate putin din fiecare – caci deja-mi lasa gura apa – putem simti spiritul comuniunii si al traditiei culinare chinezesti.

Cu betisoare, da! Poate ma vei invata sa le utilizez cum se cuvine. Ar fi o adevarata provocare sa mananc cu ele. Fara sa-mi scot ochii, pierzandu-i pe sub masa si alergand dupa ei prin spatiu, pe planeta, peste tot. Mi-ar placea sa tavalesc boabele de orez cu ele, prin sosul dulce-acrisor, in combinatie cu cel iute, comandat separat.

Iar desertul, chiar daca nu este ca prajitura Marele zid chinezesc – fina si neteda, asemeni caramizilor din constructia lui – e la fel de delicioasa, avand la baza aceeasi faina de orez, cu gust inegalabil… Ospat in toata regula!

Cu sinceritate si incantare, lansez invitatia la pranzul chinezesc! – Da, va rog! Ce sa fie?…

Text pentru concursul SuperBlog 2017 .

Publicitate

Magnolia-n sublim

O sursa excelenta de – i-as putea spune, arta fotografica – de pe Facebook, ma incanta de fiecare data si ma surprinde la modul cel mai placut.  Cu instantanee din spectacolul naturii. Magnolia este deja bogat inflorita la Bucuresti, intr-o splendoare inefabila… Nu ca-n orasul meu, unde poate asteapta sa treaca raliul zgomotos si apoi sa imboboceasca…  Ore-ntregi, n-as observa cum trece timpul, contempland minunea.

As levita printre ramurile cu flori, ca sa le simt catifelarea ciclamen, alb-roza. M-as lasa topita de culoare si finete… Un munte de sublim… As fi recunoscatoare pentru el si m-as intrista pentru cei care n-ar sti sa-l aprecieze, atat cat sa le picure-n suflet iubire… Plenitudine.

Optiune de vacanta

Ce Ne Dorim in Turism? Evident ca Vacante Speciale, as raspunde eu pe sub rama ochelarilor mei de soare… sau peste a celor de vedere.

Si mi-as dori…

Fie ca-ti doresti o vacanta in tara sau in strainatate, de odihna, sau poate de afaceri, o vacanta de tratament sau de relaxare. Fie ca vrei sa pleci de unul singur sau impreuna cu familia, sa te bucuri de atmosfera vreunui grup organizat, ori de luna de miere… Contactezi in mod normal, o agentie turistica, iti expui preferintele si in functie de bugetul pe care-l ai la dispozitie, primesti ale sale oferte tursitice si produse de calatorie, exact pe gustul tau.

Mi se pare foarte convenabil ca cineva sa se intereseze pentru tine, intrucat nu va mai fi necesar sa cauti tu, pe internet sau prin alte cai, o sursa de vacanta.  CND Turism este o astfel de agentie touroperatoare, cu specialisti care-ti aduc informatiile de care ai nevoie, raspunzand la toate intrebarile si nedumeririle tale de calatorie.

Ce-ti ofera? Daca spun servicii turistice complete si  de calitate, o sa spui ca e firesc. Scopul agentiilor turistice, acesta este si nu altul. Ai la dispozitie sa alegi insa – pe langa sejururi, circuite cu avionul si cazare oriunde in lume, pelerinaje sau croaziere cu transferuri sau inchirieri de masina etc – si diverse programe sociale. Cum ar fi programele pentru studenti, in regim de work travel. Sau de seniori, cu tratamente balneare in diverse statiuni.

O multitudine de oferte vacanță mai mult decat atractive – in zbor charter cu avionul sau drum pitoresc de autocar – inclusiv oferte Business Travel, cu facilitatile si reducerile aferente…

Daca as fi studenta, m-as incumeta cred, la un work travel pregatit de agentie. Intotdeuna mi-a placut sa imbin placutul cu utilul. Iar experienta americana de munca, mi-ar fi cu siguranta de folos la noi… macar cat sa fac diferenta si sa ma decid mai bine pentru ce am de aplicat pe viitor.

Cum nu m-as vedea nici printre seniorii doritori de vacante socializante, de vindecare fizica sau spirituala, as tinti catre niscaiva exotice locuri cu destinații vacanță, in care sa renasc ca pasarea phoenix.

Iubesc palmierii si nisipul fin-auriu de pe tarmul marii. Ador soarele si aerul care ma-mpresoara printre sulitele-i luminoase, imprastiate doar usor de briza. Zac pe plaja ca o balena esuata, ori de cate ori am ocazia. Iar apa marii… imi este viata. Apa  sarata, calda atat cat trebuie, si limpede, in care-ti vezi talpile picioarelor sclipind in nisipul rascolit. Printre pestisorii prieteni, sositi si ei la taifas. Respir in ton cu natura si iubesc sa ma confund cu ea…

Mi-as dori…

M-as teleporta intr-un asemenea loc splendid si mai mult decat benefic, cum ar fi statiunea Protaras din Cipru. Are o faleza imensa, frumoasa si eficient amenajata pe kilometri buni, lungime pe care nici n-o simti la mers. Pasii ti se muleaza pe bataile inimii, care nu poate decat sa tresalte de extaz. Si are o plaja intinsa… E adevarat ca-n arsita zilei, n-ai putea-o parcurge descult. Insa fierbinteala nisipului, te acompaniaza doar pana la sezlong sau direct pana la apa…

Gasesti tot ce vrei acolo, pentru orice stil de viata. De la motaiala in bain marin de pe plaja, alaturi de castelele de nisip mangaiate de palmutele copiilor zglobii. Si confortul camerelor de hotel, cu tot felul de centre spa. Pana la viata dezlantuita de noapte, strapunsa de zbuciumul puzderiei de cluburi, cladite unul langa altul. Localuri care sunt, de altfel, bine delimitate si antifonate, astfel incat nu te deranjeaza ca, eventual aici asculti muzica tehno si dincolo vreun concert rock. Nici ca dimineata, sunt necesare doua randuri de personal pentru stersul urmelor dezmatului…

Mancarea e de asemenea pe gustul meu. De la banalul fish and chips si mancarurile de legume, gratinate, cu specific grecesc, pana la sofisticatele fileuri de sea bass, rechin, crab sau mai stiu eu ce caracatite delicioase si bune de mestecat. Terasele te imbie care mai de care, de la sine, sau prin intermediul vreunui chelner-majordom din strada, plin de politete si umor…

Imi place si ca, nu foarte departe de Protaras, poti gasi plaje salbatice, adevarate nise de frumusete, deloc amenajate, si populate foarte putin… Unde poti ajunge cu un ATV de inchiriat, daca nu ai alt mijloc la indemana. Poti opri intr-un nor de praf, ca-n filmele de actiune exotica, si poti vedea cum se intinde prapastia sub tine. Ca apoi, ridicandu-ti ochii, sa cuprinzi largul, respirand cu nesat imensitatea marii lucitoare si ametitoare.

Vantul iti flutura palaria de soare cu boruri late. Te uiti in jos, la unii mai curajosi care vor sa sara de pe stanci in apa. Iti tii respiratia pentru ca acestia chiar sar. Rasufli apoi usurata o secunda, ca nu se intampla nimic, cand El te cuprinde de umeri… Sunteti doar voi doi si marea, cu timpul care s-a oprit in loc…

Bine… Cu mancaruri de peste si exotism te poti incanta, si in Delta Dunarii. Cum imi place mie, borsul de peste si gratarul de sturion, ar fi o idee excelenta sa-mi petrec vacanta intr-un hotel plutitor. Un vapor cu camere de hotel, cu aer conditionat, punte de plaje cu sezlonguri, restaurant si terasa de bar acoperite cu plase de tantari. Loc de unde, o alta nava te poate duce in excursii. Pentru ca de pe o punte inalta si dincolo de limita stufului, sa poti vedea minunile Deltei: nuferi, pelicani, egrete, lebede, canalul Eracle, Padurea Letea… Ai tot confortul, in conditii optime de turism.

Insa mi-as dori…

Text pentru concursul SuperBlog 2017 .

Tele-fericire

Nu-i venea sa creada! Valuri amestecate de emotie, surpriza, bucurie, o cuprinsera cand intra in casa. Si de ciuda, gelozie. Un soi de draci pe capul ei, care-o-ndemnau sa strige cat o tineau plamanii… Insa nu se cadea, invatase foarte bine sa se stapaneasca… Simtea bucuria pentru prietena ei cea mai buna, care urma sa-si vada visul cu ochii pe sub voalul de mireasa…

–Da, se marita Zuza mea!  Niciodata nu realizase cum si cat poate sa fie un om atat de zapacit, incat sa-si uite cheile pe unde-apuca, sa-si piarda geanta-n aeroport, sa plece de-acasa cu bluza… Ah! Da, sa nu uite sa-si pregateasca rochia pentru nunta, s-o mai retuseze putin cu fierul de calcat inainte de plecare…

In schimb, ciuda o simtea pentru ea, pentru felul in care isi traia viata, robotizata si golita pe dinauntru de atatea calcule si programari. Pentru altii. N-a reusit niciodata, oricat s-ar fi straduit, sa-si intensifice prezentul, asa cum reusea prietena ei, vechea colega de apartament. Zuza stia sa se lase purtata de val, sa-si ceara drepturile de la viata. Iar daca valul o strangea mai tare, ca-n preajma examenelor, iesea aiurea pe strazi, fara un traseu anume, doar ca sa-si aranjeze creierii respirand…

-Uhh, si fierul asta de calcat! exclama tragandu-se in ultimul moment din fata aburului fierbinte. Si tinandu-l apoi ridicat intr-o mana, intinse rochia matasoasa, de culoarea somonului, pe suport. Presa usor…Si gandurile o navalira mai departe…

Asa si-a cunoscut si alesul inimii. La jogging-ul antistres. Cate-i mai povestea despre el! Ea incercand sa-i demonstreze logic…

Deodata simti cum materialul se topeste sub aparat, sfaraind usor, intr-o pata mare intunecata. – Doamne, nu pot sa cred, acum eu sunt zuza!!…Ce ma fac? De unde iau alta rochie identica?…

Isi calculase banii perfect pana la salariu, iar pentru a inlocui rochia, avea nevoie de inca o suma consistenta. Si nici macar nu stia daca mai avea la magazin. Bine, putea sa afle telefonic…Avea nevoie oricum de un împrumut urgent cumva,  … – Uff, Zuza si telenovelele ei, cu domnisoarele de onoare trase la indigo!…

Deschise ecranul telefonului si suna la magazinul de la care afla ca mai sunt inca doua rochii de matase somon cu strasuri. Macar atat. Dar cum ar putea sa obtina un credit nebancar? Ca timp nu mai avea suficient pana a doua zi cand se va fi desfasurat nunta, si pentru a se fi interesat la banca de vreun credit de nevoi personale …

Cu fruntea cazuta-ntre palme si telefonul pe jos, se scursera  cateva minute bune. Tresari cand acesta palpai, sunand din nou… – Intr-adevar, un credit rapid online, m-ar ajuta mult… Cum functioneaza? …Aha, am inteles, multumesc! Ce noroc! Chiar la un credit fara acte si fara dobanda, nu m-as fi gandit!…

Ridicandu-si sprancenele si muscandu-si buzele a uimire, nerabdare si exaltare, accesa linkul site-ului salvator. Urma pasii de obtinere a creditului si…

Nu-i veni sa creada a doua zi,  ca-si putea privi fericita prietena pasind muzical intre faldurile-i albe, voalate. Putea zambi acum in noua rochie matasoasa, impecabila si de culoarea somonului… Decise ca n-o sa-i mai spuna niciodata Zuza.

Text pentru concursul SuperBlog 2017 .

…

La Fantana…Dorului

Ieri, Baba mea a fost extrem de binevoitoare. Mi-a trantit soarele din parc, asa duminical si arzator, direct in moalele capului. Astfel incat, paginile care ar fi trebuit sa ma umple de principii  fericite si perspective sanatoase asupra vietii, mi s-au lipit de pleoape, negre si frumos mirositoare…

Cred si eu, daca nu beau cafeaua pe care o savureaza doamnele mele de la pilates, in fiecare dimineata la birou. Care mai de care, mi-o lauda dupa ore si mi-o descanta, doar-doar intru-n tagma lor de Kafune… Eu beau doar apa, oricand si la orice ora, setoasa fiind din cale-afara si avida de soare si caldura…

Dar, imi amintesc de o vreme cand ma hraneam numai cu apa si cafea, asezonate cu roza dulciurilor datatoare de viata, de la kaffee sahne, pana la frisca, lapte si inghetata. Ca sa-mi treaca amareala dupa Tudor… mare dansator in liceu si care azi, tot mare, insa manager la o sala studio de fitness si alte acareturi….

l-am intalnit scurt, nu demult, la standul de ape minerale, intr-un supermarket.

”- Se pare ca inca avem aceleasi gusturi, il aud soptindu-mi peste umar, la ureche, vazandu-mi in geanta petul cu apa de izvor si ezitarea mea de a-l schimba cu altul de pe raft. Si pentru ca ramasesem fara glas, a continuat calculat, cu oaresce sulite scapatate de foc in priviri.- Folosesc si eu apa asta la birou…

– Da, e grozava, din inima muntilor. Mi se pare foarte sanatoasa…Iar inima mea batea in draci, pulsandu-mi sangele-n obraji, ca unei gaini taiate la gatlej…

– Nu ne-am vazut de multa vreme… Cred ca nu stii, mi-am deschis o sala de fitness… –Ah, serios? m-am auzit eu, ca de pe Venus explodat in Pluto… – Da, am acolo intreg mecanismul de facut cafea, ceai, green lapte, ciocolata, spre bucuria sportivilor mei abonati…

– Sunt convinsa ca ti-ai creat o atmosfera optima –  zambesc eu, tremurat-indurerat, ca mereu a fost bun la atmosfere… Poate ne vedem intr-o zi… – Nu stiu, sunt cam ocupata si eu…”

Evident ca nu-mi ardea si nici acum nu-mi arde de tudorisme. Caci se stie, cine se frige o data sufla si-n iaurt. Dar poate ca, odata, candva, as putea sa-i testez aparatura miraculoasa pentru ceai…

Text pentru concursul SuperBlog 2017

Babele de martie

…Si au inceput Babele… sa-si lase cojoacele-n portjartiere si manusile-n rasaduri de flori multicolore. 🙂 Baba mea dantuieste abia peste doua zile, dar inima-i canta deja simfonia. Si bucuria naste bucurie…

Cand rade soarele, nu pot sa nu rad si eu, cu toata fiinta mea. Imi iau calcaiele-n spinare si ma confund cu zarea albastra. Si gasesc atata freamat in jur, si frumuseti, si multe lucruri care sa-mi aduca zambetele-n laba gastei!

Doar ce-mi deschid ochii sufletului si vad: aici un pui de ciobanesc mioritic cu labele-i butuci de ursulet, aruncate a joaca. Dincolo o dulceata de fetita: ma cheama Mara, pe tine cum te cheama? si turuind apoi ca o morisca sub privirile mandre ale tatalui, despre luna si stelele ei de la gradinita. 🙂  Trec apoi, pe langa un brat imens de crini imperiali, cu parfumul  trena binefacatoare.  Castile imi picura in urechi clape miraculoase de pian…

Ma asez pe-o banca si citesc dintr-un buzunar: suntem artizanii propriei gandiri…  Practic, ne gandim actiunile cu mult inainte de efectuarea lor, chiar daca impresia noastra este uneori inversa…Dar nu ajung sa devin filozoafa. 🙂

Ma descalt si ma intind pe mingea mare, gri, de fizio pilates, pana imi trantesc creierii de saltea. Inspirati, egal cu expiratia! Ni se oxigeneaza cutiile de toate felurile, toracica, craniana, de viteza 🙂 … Doamnele se oglindesc arse de efort. Povestim senine, cu multumiri, si urari de weekend fabulos in drumetii…

Lucrurile simple ne fac viata frumoasa. Si prezentul gandirii. Aidoma baciului de la marginea de drum, care cu barba-n ciomag, raspunde la: – Ce faci bade, stai si te gandesti? – …Ba, numa’ stau…

Acea latura linistita a mintii noastre, intelepciunea care genereaza sentimentele pozitive si ne ajuta uneori sa ne debarasam total de ganduri. Cateodata a nu sti nimic un timp, face bine. Lasa creierul sa dospeasca, pentru a sti mai apoi, tot. Pentru a gasi de la sine raspunsuri la toate intrebarile si actiunile tale…

Dintr-o pasta

Dintr-o pasta, o fetita a creat un Martisor, si uitandu-ma in zarea-i, m-a cuprins, asa…un dor… 🙂

Mereu mi-au fost pretioase micile constructii ale prichindeilor. Numai cand ma gandesc la migala din mainile lor jucause, fara stare si rabdare… Piculete de suflete asezate -n staruinta, pe tipsia lumii.

Mi-ar fi placut sa-i pot scrie-o poezie 🙂 Dar cum am lipsit atunci cand s-a-mpartit lirismul pe planeta, o bucur cu miscari de dans. Ne bucuram impreuna, intr-un schimb miraculos de energie si ganduri bune de street-dance…

Mohoreala nu zaboveste intre sufletele de copii. E primavara continua.Un fel de comunicare afectiva care te obliga sa te intorci la puritate si ingeniozitate. Si te reinventezi – ca n-ai incotro – si le captezi atentia cu, te miri si tu, ce anume: salturi, alunecari, rotiri pana la ametitoare, poze nemiscate, expresii jucause. Rad ei, razi si tu, uiti de tot si de toate impuritatile mintii…

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai – Si nu doar prin prezenta lor, ci mai ales prin ceea ce pastram in interiorul  nostru si scoatem cateodata sau de fiecare data cand avem nevoie…

Si uite-asa m-a prins un dor… de primavara!… 🙂