D’-ale jurnalului

Etichete

film, jurnal, muzica

Ieri am vizionat in sfarsit La grande belezza. Am avut rabdare sa urmaresc tot filmul premiat, sa savurez replicile, jocul actorilor, regia, cadrele, costumele, machiajul – ma intrebam daca Sabrina Ferilli mai are vreun locsor natural pe corp, necosmetizat in baia de silicon si acizi hialuronici…dupa – ce sa le faci!? – regulile cinematografice…de altfel, buna actrita. Am gustat umorul all’Italia , sarcasmul, filozofia societatii europene. M-am intristat spre final, cu pasarile flamingo autentic computerizate  si maicuta care se hranea cu radacini… Dar mi-a placut. Te obliga sa te gandesti la ceea ce inseamna frumusetea vietii pentru tine, la ce anume percepi cu imaginatia ta si cum iti activezi cotidianul…

Drept pentru care, astazi, dupa oaresce indatoriri casnice indeplinite, am purces in primavara de-afara, contopindu-mi pasii cu natura insorita si explodanda in muguri de frunze si flori. Am cautat bilete la concertul Kameratei si da, am mai gasit…asezonate cu praline belgiene. 🙂 Imi place sa simt savoarea ciocolatei in pauza de concert, si exact asta mi-a oferit Ciocolateria Leonidas. Mai, sa fie! Bucurie pe capul spectatorilor asteptati cu cadouri dulci, in cutiute ros-legate cu bomboane, de la cea mai alba, la cea mai neagra ciocolata!…Nu pot decat pentru ca sa spun ca orchestra de camera si violoncelistul au oferit un excelent spectacol muzical, pe masura ei…Am vrut sa-i fac o poza, dar pana m-am dezmeticit, nu mai erau decat hartiutele pralinate si…cardul de fidelitate…

Am pozat in schimb, la intoarcere, un stupefiant corcodus in floare… Satisfactia lucrului implinit, o promenada lunga in aer sublim, primavaratec, o muzica buna, ascultata live, cateva praline topite de cerul gurii, mireasma florilor albe din noapte…au fost la grande belezza mea pe ziua de azi … 🙂

 

Sa incepem cu totii o saptamana frumoasa alla grande! 

 

Publicitate

Concert de weekend

Etichete

alexandru tomescu, concert, razvan suma

Citesc in Libertatea – site care abunda de stiri si reclame interesante – informatii despre concertul de maine seara de la Sala Patria Bv:

In tara: Kamerata Kronstadt si Razvan Suma, ambii posesori de vioare Stradivarius, canta Sala Patria din Brasov, la Sala Thalia din Brasov ajunge Virgil Iantu, iar Fuego isi continua turneul cu o oprire la Brasov.

Kamerata Kronstadt este, dupa cum se anunta pe Facebook: A new, young and dynamic chamber orchestra. E o orchestra de camera nou infiintata, ce nu se stie daca colaboreaza sau nu cu Alexandru Tomescu – violonistul posesor vremelnic de vioara Stradivari. cu siguranta nu la acest concert. Iar Razvan Suma este cu certitudine violoncelist… Mda, e ceata mare si deasa! De fapt, e primavara afara, soare, se simte libertatea in aer, entuziasmul in exces si chemarea strabunilor la iarba verde si mici…

Concertul de maine are in program lucrari pretioase si total pe gustul meu. Razvan Suma e un nume consacrat, chiar daca nu-l stiu lucratorii de la Libertatea.ro. Imi aduc aminte ca a cantat anul trecut, la Complexul Militar Brasov si pentru prima data in Romania, integrala de Bach la violoncel – cele sase sonate – pe un fundal de videoproiectie foarte reusit. Le-a cantat, ce-i drept, si Alexandru Tomescu in Biserica Sf Petru si Pavel, cu o acustica de vis, dar mi-a ramas in memoria sufletului, sunetul violoncelului ce purta parca mai abitir sacralitatea in spatiul contemporan. Bach e conexiunea directa cu D-zeu – spuneau unii si confirm cu toata fiinta mea…

S-or mai fi gasind bilete?… 🙂 

 

 

 

 

 

Ospitalitate romaneasca

Etichete

concert, Filarmonica Brasov, muzica

Fusei la conzert in seara asta. Intelesei ca vor fi prezentate in prima parte lucrari inedite, presarate elegant-estetic printre cele consacrate si create de Astor Piazzolla. Iar in partea a doua va fi cantata oaresce lucrare de Antonin Dvorac (lipsesc accentele pe r si a, decat ca tastatura mea din Cretacic nu le are in dotare).

Surprinzator si in contrast cu desfasuratorul de program uzual al Filarmonicii – uvertura, solisti concertisti si dupa pauza o simfonie sau lucrari orchestrale mai ample – concertul de cu seara s-a deschis cu Dvorac. Adicatelea s-a cantat prima parte in a doua si a doua in prima. In pauza m-a lamurit o cunostinta ca solistii francezi n-au ajuns saracii la timp si filarmonistii au fost nevoiti sa faca rocada muzicala. 

Publicul s-a setat zambaret si ospitalier din calea-afara, dupa fusul frantuzit acceptand desertul si-apoi ciorba din meniu. Ba mai mult decat atat, si-a imprastiat aplauzele catre scena, totalmente in picioare. Ghinionul meu a fost sa stau langa o boxa aferenta sistemului PA (Power Amplification a sunetului de chitara clasica). Si sa aud distorsionat anumite acorduri luate de chitarist. Nu stiu daca mixerul de buzunar si cele doua difuzoare au fost aduse intarziat din Franta, din Argentina sau din depozitul filarmonic de recuzita. Cert este ca vibratiile de guitare nu mi-au gadilat incudeosebi de placut pavilioanele oreliste. Iar in tandem cu cele de bandoneon m-au catapultat pe alocuri mai degraba spre muzica country, decat spre tango piazzollesc…Nu spun ca filarmonistii cu partile lor solistice n-au fost la inaltimea gustului meu. Chiar si cei doi francezi si-au meritat aplauzele, dar…

Poate ca disconfortul meu sonor se nascuse din subiectivismul cu care mintea mea respinge ospitalitatea romaneasca. Acea ospitalitate cu care romanul vorbeste in tara lui, cameleonic, toate limbile strainilor. Cu care-si poate oferi camasa de pe el chiar daca veneticul il trateaza cu impolitete. Romanul fara tara, plecat pe meleaguri straine si mulat pe limba si obiceiurile asimilate acolo… uita ca in tara lui se vorbeste limba romana…

Si pe buna dreptate, de ce publicul brasovean ar trebui sa cunoasca limba franceza sau italiana, spre exemplu, atunci cand artistul concertist isi galgaie cuvantarea scenica in limba lui materna? Poate-ar fi mai nimerit sa aibe un translator langa el sau de ce nu, cu un minim de efort si politete chic-irrezistible, sa-si rosteasca singur traducerea… fie ea si de pe-o fituica?

In seara asta, eu una, intelesei prezentarea en francais pe care-au facut-o artistii, mirobolantelor lor compozitii muzicale. De altfel, dirijorul i-a si incurajat in acest sens – dupa ce bandeneonistul si-a scuzat engleza execrabila – sugerand sugubat publicului: sa ridice mana, cine cunoaste limba franceza. Si-au saltat destui manecile, dar am vazut si multe chipuri contrariate si confuze…

Ok, cu mai multa sau mai putina stradanie, poate-ar fi mai bine sa ne lasam purtati pe aripile muzicii, optand pentru a ei calitate si al ei limbaj universal…

Cartea dragostei

Etichete

Bogdan o. Popescu, lansare de carte, poezie

Intr-o zi sclipitoare de primavara in care orasul era inchiriat pentru raliu si Targul de carte si muzica captiva populatia in extremis – ca sa nu mai vorbesc de Trovatorele verdian care epuizase biletele fara mila inca de-acum doua saptamani – s-a lansat din cosmosul liric, direct in spatiul Humanitas brasovean, mult asteptata Cartea dragostei. Pana si autorul ei – poetul si neurologul Bogdan O. Popescu – ne-a multumit asiduu pentru participare, noua, publicului aflat la fata locului incudeosebire feminin…

   

Si pe buna dreptate, ca noi,  femininele sensibiloase la sonoritati decibelice  pe patru roti si avide de dragoste in filozofie contemporana – eram chiar valoroase in momentul acela. In timpul prezentarii sustinute de Andrei Bodiu – poetul de la carma Facultatii de litere – vanzatorul din camera alaturata s-a strecurat sa ia o carte de pe standul best-seller-urilor. De unde am dedus ca mai existau si alte prioritati pe planeta 69yang si yin , dar care pe noi nu ne afectau catusi de putin…

Cele doua poeme citite de poet m-au cucerit cu-adevarat si abia astept sa le citesc si pe celelalte, incandescente si „cool” , straturi de consistente cu savori diferite, asemenea celor dintr-un tort de nunta –  dupa cum spune Mircea Cartarescu pe coperta…

Cu muzica in suflet…

Etichete

muzica, Rachmaninov

…nu poti fi decat senin. Mai ales atunci cand e compusa de Rachmaninov si cantata de o filarmonica bine pregatita… Si, indraznesc sa spun, atunci cand e ascultata live – cum mi-a placut mie s-o ascult asta seara, cu Filarmonica Bv., in randul apropiat orchestrei, al timpanelor vibrande pana la lacrimi si nestingherita de sunete, fojgaieli si damfuri intruse…
O ora de simfonie multicolor insiropata si purificatoare, pe care mi-as fi dorit-o inca mult prelungita… Putine lucruri pe lumea asta iti pot da o asemenea stare linistita de bine, cu ecou de zambet.
Da, stiu, muzica se intelege-n trepte, si tot astfel are si efect asupra ta. Dar indiferent pe ce scara te afli – placut gadilibila la urechi, sau pe vreuna de inalta si fina compozitie armonica, tot te spala de cele rele adunate-n suflet… 🙂

Bucuria lalelelor

Etichete

lalele, recunostinta

Chiar si intr-o banala ipostaza, lalelele imi picura-n suflet o reala bucurie. Imi spun ca e primavara, ca se curata intunericul si zoaiele de peste tot, ca se pregateste Lumina Pastelui, se purifica natura…
Dar mai ales imi spun – atunci cand doua maini mici mi le intind invaluite in zambete stralucitoare – ca in jurul meu e viata… E muzica, miscare, culoare, e fericirea aparte pe care ti-o da dansul si spectacolul sau. Si pe care se intampla s-o uit si sa mi-o aminteasca taman acele suflete curate si vesele, ce cu indarjire si-o construiesc cu ale lor picioruse firave si mi-o ofera-n dar…

Cum sa nu vibrezi la glasciorul candid care-ti gadila peltic urechea „A fost super si mai vreau sa se intample!” ? Oricat ai fi de sumbru si incovoiat, te ridici din adancurile tale si faci sa se intample…bucuria lui, bucuria lalelelor, bucuria ta…

Photoclick

Etichete

fotografie

<a href=”https://gdansulvietii.files.wordpress.com/2014/03/p12.jpg”&gt;
Ieri am fost fotografeza si mi-am imortalizat bucuriile ochiului meu, cel liber si fara de lentile, cu un instrument nu prea profesional. Am plecat cu soarele pe-o spranceana spre orele de balet – ma asteptau un baietel si cateva fetite sa repetam dansurile spectacolului de astazi. Si m-am intors cu luna in crestet dupa filmul imbratisabilei Marlyn Monroe proiectat in Libraria St.O.Iosif – imbratisez si eu, dupa cum se vede, evenimentele culturale din acest lacas…
Impresiile ma urmaresc si astazi, asteptand cuvinte potrivite pentru scris…Spectacolul copiilor troneaza insa, acaparandu-mi sufletul, iar eu mi-l dau bucuroasa numai sa-si prinda aripile de succes…

Feminitate

Etichete

8Martie, dragoste, feminitate

Pe Facebook, acolo unde ma zgaiesc eu ca sa treaca timpul, este vremea florilor si urarilor de 8 Martie. La birouri si pe la toate locurile lor de munca, femeile primesc flori si diverse, suave cadouri. Cluburile si restaurantele pregatesc – unele gazduiesc inca de astazi – marea petrecere, in care se aduna ghirlandele feminine intru celebrarea lor, cu naduf si veselie. Gigolo-ii se primenesc pe la centrele-spa sau solare pentru strip-dance-ul de maine seara. Femeile mondene vor schimba fericite rolurile si vor arunca cu bani peste muschii lor unsi puternic cu nurii dragostei…

Daca pasii te duc pe tocuri spre corso, te surprinde placut sa primesti flori zambarete de la necunoscuti – angajatii Primariei. Ori in masina, de la soferii de taxi, sau platind la casele din super-market. Te simti usor speciala, zambesti cu condescendenta si te bucuri in sinea ta ca-ti este rasplatita sensibilitatea ta de femeie si altfel decat esti obisnuita, in spatiul colectiv. Urci un deget la tampla si cazi pe ganduri metafizice despre ce se este oare si cum e inteleasa astazi feminitatea?

Are dragostea de-a face cu femeia propriului interes, cu independenta, libertatea, cu singuratatea tot mai accentuata, derivata din stilul smuls de viata? Imi pare ca o femeie care se incadreaza in cerintele societatii, cu jobul bratara de 24 de ore aurite si trupul filiform, eventual siliconat, devine o amazoana-barbie, workaholica si subtirica la mijloc, ce mai degraba pune barbatii pe fuga, decat sa-i atraga realmente. Ce-ar mai putea controla bietii de ei, in afara lichidului de frana sau a uleiului de motor? Iar intimitatea ciolanoasa, artagoasa si tarziu acasa le-ar putea lasa de dorit vremuri de ospete si orgii cu mii, prin alte spatii si zone crepusculare, ce numai familia n-o cuprind… 

Feminitatea de azi nu te impinge catre un schimb de atributii patriarhale. Chiar daca El – in noua explorare a laturii sale afective, poate sa schimbe scutece si sa poarte bebelusul inhamat pe abdomen – nu se leapada de naravurile testosteronice, ca nu-l lasa strabunii. Cum nici Ea nu are cum si de ce sa vaneze mistreti arhaici, uitandu-si maternitatea si fertilitatea.

Feminitatea te invita la dragoste, finete si naturalete. La eleganta pe care numai faldul unei rochii ti-o poate da, oricat de fashion ar fi pantalonii. La abilitatea cu care sincronizezi lucrurile dinafara ta cu cele dinauntrul tau. La tactul cu care-ti faci timp pentru tine fara sa renunti la job sau invers, pui pasiune in munca ta fara sa-ti dizolvi identitatea. Feminitate inseamna si sa iubesti dupa acelasi principiu. Nu pana la scrum, ca sa mai poti gestiona durerile inerente ale iubirii, dar nici sa-ngheti de tot in invelisuri cardio-protective… Numai asa poti invata sa te bucuri de prunci, arbori, soare si culoare…

Sa profitam de tot ce ne ofera viata, doamnelor si domnisoarelor si fim cat mai feminine! 🙂 Photo: Flora artistica fara urme FB 🙂

Valsul mirilor

Etichete

nunta, valsul mirilor

Am citit deunazi un articol amuzant si de bun gust, caruia am vrut sa-i atasez si eu un comentariu cu cele mai frumoase urari de nunta. Am ales totusi sa scriu pe blog. Ti se poate intampla sa vrei sa scrii doua vorbe si sa te napadeasca amintirile lungindu-te subiectiv peste limitele unui comentariu uzual. Mai ales ca eu privesc lucrurile din prisma asa-numitului regizor-coregraf 🙂 Si mai ales ca blogul acesta ar fi trebuit sa povesteasca despre dans…

Am pregatit multe perechi pentru „Valsul mirilor” si cu toate ca e serios de munca, m-am incarcat pozitiv de fiecare data. Am vazut cum initial, fiecare isi doreste sa fie „nu ca ceilalti” straduindu-se cat mai mult in creativitatea sa. Poate fi vorba de un el ce zambeste cu doua picioare stangi si sudoare concentrata, acceptand dansul o data-n viata numai ca sa-i faca ei pe plac. Sau poate fi vorba de o ea cu urechile-nfundate de emotie, ce se lasa purtata pe bataturile si bratele lui atotcunoscatoare.

Am intalnit si cupluri care veneau cu talent din ambele parti si am regizat astfel, adevarate minuni artistice, cu prize usoare de balet – fiindca asa dorea cavalerul.  Ma refer la acele momente coregrafice cand el o ridica pe ea in diverse pozitii si rotiri ale corpului. Chiar daca pare simplu, ravisant si plutitor, e nevoie de o anumita tehnica de coordonare a miscarii. Sunt detalii, mici gesturi, amanunte importante care dau culoare dansatorilor si creeaza atitudinea artistica.

Au fost si perechi care stiti, noua nu ne place sa dansam la nunti sau la chefuri, dar dac-asa-i  la moda, vrem sa iasa bine, sa fie toata lumea multumita. Si pana la sfarsitul orelor de dans, cu bujorii aprinsi si calcaiele fumegand exclamau fericiti ca-i super si ah, iuh, nici nu-i asa de greu, nu-i asa mirule?…

Cat despre muzica!? Am lucrat majoritatea stilurilor. De regula, fiecare pereche are cantecul ei, piesa ce le-a pecetluit iubirea. Pe asta am dansat prima data, asta-i piesa noastra. E simplu, e povestea fiecarei dragoste. Nu conteaza cati au dansat-o sau vor continua sa-si potriveasca pasii de dans pe acordurile ei. La nunta celor doi, numai ei isi pot transmite iubirea, asa in felul lor unic…

Casa de piatra, Simona Catrina si felicitari pentru articol! Sunt convinsa ca vei avea o nunta dupa chipul si asemanarea ta si a iubirii tale: frumoasa, autentica si de bun gust! 🙂

 

 

 

 

Le sacre du printemps

Etichete

dragoste, primavara

Vine primavara si inimile vibreaza de emotie. Se culeg ghiocei, se ofera martisoare asortate nerabdator cu La multi ani! se ureaza o primavara splendida si mult visata… Se canta, se danseaza, se celebreaza femeia, fertilitatea, se admira natura in sosete noi. Dar cel mai grozav lucru este ca se iubeste sau se vorbeste despre dragoste parca mai mult decat in alte perioade din an. Chiar si cei invaluiti de teama isi risca acum un fior si-un zambet timid in lumina dragostei…

Cat de periculos poate fi să iubeşti? Cat de mult te poate aduce iubirea pe culmile disperarii? …

Putem da un raspuns doar in functie de ceea ce am trait si experimentat fiecare in parte. Probabil ca si dac-ar exista o reteta roza de iubire, tot n-ar putea functiona la fel in aplicabilitatea noastra. Unici si originali cum suntem, care mai de care, nu ne putem acorda decat cu propria structura biomagnetica…

Asa ca nu prea avem incotro si zburam in iubire ca-ntr-un ritual de primavara. Ne drogam la inceput cu prezenta totala a celuilalt, ne intruchipam in el noianul de zaharicale imaginative si idealuri de basm, pentru ca la un moment dat sa ne descoperim chipurile reale. Daca ceea ce ne place sa vedem in oglinda atarna mai greu decat frustrarile noastre acumulate-n timp, atunci continuam povestea inceputa. Si putem creste in comun cu celalalt o iubire autentica, practica, inaltatoare pana la saua batranetilor intelepte.

Daca nu ne (re)gasim in cuplu, atunci ne luptam cu disperarea si propria dependenta de vis initial. Ne cautam magia dragostei de la inceputuri, benefica si de camuflaj pentru nulitatile noastre. Basca ne dezvoltam comportamentele compulsive ale lui Freud, repetand gresalile cele fara de voie cu urmatorii Ceilalti. Si lupta ne poate lua ca ofranda intreaga tinerete, ne poate schimonosi sufletele pana nu ne mai recunoastem. Timpul se scurge peste noi, devenind veritabile statui tronande pe primele trepte evolutive; trepte pe care nu le putem sari, ce-i drept, si ne trebuiesc urcate pe rand. Realizam intr-un final cat de bine stam cu betesugul iubirii si ne dorim vindecarea…

Se pare ca totul e ciclic pe lumea asta si exista mereu o primavara si-un nou inceput. Cata vreme respiram si ne curgem sangele prin vene, avem intotdeauna o noua sansa la dragostea si viata pe care o dorim, sansa ce vine din interiorul nostru sanatos si ingrijit.
Sa avem cu totii o primavara insorita! 🙂

Sursa photo: Facebook-ul cel de toate zilele…